Vrei sa participi la o cursă cu obstacole inspirate din antrenamentele militarilor profesionisti? Sure! Why not!
Până la urmă asta e o chestie de bucket list, cel putin al meu, ma rog, ala mental caci nu mi-am făcut timp sa scriu o listă si nici nu cred ca as stii ce sa scriu în ea dar mental ea există.
Cam asa a fost cu mine când am decis sa particip la Asaltul Lupilor si va povesteam despre ce credeam eu ca e vorba aici. De fapt nu a fost chiar decizia mea caci invitația am castigat-o la un concurs dar am avut un impuls care îmi zicea ca vreau sa merg neaparat altfel nu as fi participat la acel concurs.
Eu, o persoană cam certata cu sportul si miscarea fiindca, nu-i asa ca e fain sa lenevesti? Singurul tip de miscare pe care il fac zilnic este mersul pe jos si as plusa la mers sportiv, dacă ma grăbesc. Acum cu aplicația din telefon pot sa monitorizez si câți pasi fac in fiecare zi. Mi-am setat un target de minimum 5000 ideal 10000 pasi pe zi. Zilnic fac minimum sau idealul uneori între ele. Cam asta e relatia mea cu sportul.
Sa revin deci, pe măsură ce se apropia ziua cu pricina ma treceau tot felul de ganduri si emotii, în sinea mea renunțasem la idee dar m-am dus totusi sa ridic kit-urile ca îl aveam înscris si pe junior, dar nu stiu ce s-a întâmplat între timp ca în ziua cursei am plecat hotărâtă sa rezist macar 5-10 minute sau whatever si cel mai important, sa nu ma accidentez. De fapt stiu ce s-a întâmplat, stiam ca dacă privesc această experienta ca o provocare fizica as renunta destul de repede. Cu toate ca ea este până la urmă o provocare fizică in primul rand totusi eu am ales sa iau totul ca o provocare psihica. In fond, e ca in viața reala, viata te poate tranti de nu te vezi in orice clipă, important este sa te ridici, indiferent cat iti e de greu, cat de rau te doare, tu trebuie sa te aduni bucata cu bucata si sa te ridici pentru a continua. Uneori te ridici singur, uneori ai nevoie de o mana întinsă de care sa te sprijini, alteori e nevoie de mai multe mâini care sa te ridice din mocirla in care ai cazut. Vedeti, exact ca-n viața! Exact asa am privit această cursă.
Bun, ajungem acolo si sincer ma descurajez si mai tare cand văd echipe formate din multe persoane care păreau intr-o relație mai strânsă cu sportul decât mine si deja m-a tăiat un gand sa renunț, a nu stiu câta oară. Eu am participat individual si m-am gandit pentru o clipa ca daca ma accidentez sau am nevoie de ajutor la un obstacol nu va fi nimeni prin preajmă, m-am gandit ca nu ma va încuraja nimeni atunci cand voi avea nevoie si ca nu ma va tine nimeni de mâna la finish, in mare cam asa a si fost dar asa e si in viata, uneori trebuie sa infruntam singuri tot felul de obstacole.
Lupii juniori au facut un warm up si au intrat in cursa juniorilor, pe al meu l-am trimis cu taica-sau si un coleg de scoală pentru ca eu urma sa intru in cursa mea. Până la urmă startul nostru nu s-a dat asa repede dar eu am ratat aproape toată cursa juniorului meu si mi-a parut tare rău, măcar pe post de fotograf care face galerie si tot ma faceam utilă. Copiii au terminat cursa, epuizati dar fericiți si plini de noroi. Mai epuizati erau adulții însoțitori ai lupisorilor si atunci am simțit iar impulsul sa renunț văzând ca a dat gata pe adulți cursa de juniori, în condițiile în care ei nu au avut de trecut nici un obstacol si doar de supravegheat si ajutat unde era nevoie pe copii.
Dar n-am apucat să cîntăresc prea mult ca ne-a băgat si pe noi in warm up iar eu fiind în prima serie am ajuns pana să îmi dau seama la Start deja obosită de încălzire, v-am zis că nu fac sport deci pentru mine a fost un ritm destul de solicitant.
Si am pornit intr-o alergare usoara la deal apoi au început obstacolele, întâi unele mai usurele: de escaladat panouri cam de 2 m, apoi de carat un bloc de gheață la deal si la vale ( vreo 10-15 kg estimez). Nu pare greu dar noi eram deja plini de noroi caci aproape toata zona a fost amenajată cu noroaie asezonate din plin cu zone de mlastini. Cand îți alunecă picioarele iar panourile sunt deja pline de noroi e greu de escaladat chiar si unul de 2 m iar riscul de accidentare este foarte ridicat. Cu toate acestea am reusit sa trec obstacol dupa obstacol singură, am fost ajutată la iesirea dintr-o transee mlastinoasa si apreciez camaraderia celorlalți participanti insa nu era ceva ce nu as fi putut sa fac chiar daca era abrupt si plin de noroi probabil ca as fi reusit taras. Nu stiu sa spun exact dar din aprecierile mele cursa s-a intins pe o zona de 5-6 km si 20-30 obstacole. Au mai fost obstacole cu franghii de mers in lateral, suspendat, catarat, traversat pe franghii, piscina apa cu gheata, panori de 4 metri cu prize si fără si coborâre in alta mlastina desigur si bineinteles mult noroi ca sa fie totul si mai dificil dar si mai distractiv. Către final eram destul de epuizata si as fi dat orice pentru un pahar cu apa, am avut un punct de hidratare dar mie imi era foarte sete si nu mi-a ajuns paharul acela.
Am terminat cursa cu aproape toate obstacolele trecute cu brio, cu exceptia a doua mai dificile unde am executat exercitiile de penalizare ca sa îmi pot continua cursa.
Dupa ultimul obstacol voluntarii ne asteptau cu medalii si cand am primit-o nu îmi venea sa cred ca s-a terminat, ca am terminat cursa, ca am reusit. Chiar am întrebat un voluntar "asta a fost tot?" nu in sensul ca as mai fi vrut sa fie...mi-au pus medalia la gat si eu am pornit in mers lejer, sportul meu preferat, catre Finish.
Pentru mine a fost una din cele mai challenging si frumoase experiențe din viața mea si vreau sa repet cu siguranță. Cu tot cu febra musculara, vânătai, zgarieturi si o răceală. Bine, as vrea daca se poate si fără cele din urmă dar in ciuda durerilor din tot corpul ma simțeam mai vie ca niciodată.
Dacă v-am făcut curiosi puteți vedea pe pagina lor de facebook mii de poze si dacă sunteti interesati urmăriți pagina sa fiti pe fază la următorul asalt.
Va spun un mic secret: daca nu mai aveți rabdare pana la următoarea cursă Asaltul Lupilor va spun eu ca pe 12 august, la Ciolpani se pregăteste o cursă nebuna. Căutați Ultimate Mudness.
 |
| Photo credit Radu Fulga |
 |
| Photo credit Cristian Saulean |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu